Toata lumea stie ca sticla este mult mai ieftina decat plexiglasul dar si mai usor de reciclat dar mai putin rezistenta la zgarieturi sau loviri. Plexiglasul este mult mai rezistent la contact decat sticla dar si mult mai sigur. Plexiglas este un tip de masa plastica transparenta si rezistenta la socuri si trepidatii. Denumirea stiintifica este polimetacrilat, abreviata ca PMMA si clasificata ca un material plastic transparent.
Placile plexiglas se mai gasesc si sub denumirea de placi acrilice sau polimetacrilat. Pentru faptul ca plexiglasul este un plastic, asta inseamna ca este un material bazat pe produse petrochimice, polimer de natura organica. Sticla, insa, este un compus solid amorf necristalin, un compus anorganic care apare din racirea unui lichid si transformarea lui intr-un solid fara trecerea printr-o stare cristalina. Sticla este un material fragil si transparent, compus in principal din dioxid de siliciu, oxid de sodiu si oxid de calciu.
Cateva din denumirile comerciale sub care gasim placile acrilice sunt: stiplex, plexic, acrylon, etc.
Din PMMA (polimetacrilat) se confectioneaza si tuburi plexiglas, produse cu aceleasi proprietati ca si placile dar prezentate sub forma de tub.
Cum se prelucreaza placile de plexiglas?
Placile plexiglas pot fi prelucrate in diferite moduri, iar rezultatele obtinute pot fi deosebite. Primul lucru care ii poate schimba placii aspectul este banala slefuire pe cant, iar o schimbare drastica poate fi obtinuta prin debitarea la un router cnc. Alte modalitati simple de transformare sau prelucrare ar fi decuparea pe contur, gravarea, serigrafierea, pentru a ajunge intr-un final la procesele mai importante cum ar fi termoformarea, care poate transforma placa de plexiglas intr-o adevarata opera de arta.
Taierea
Un alt avantaj al placilor acrilice este ca pot fi mult mai usor taiate decat sticla. Placile de plexiglas pot fi foarte usor taiate, si intr-o mare varietate de forme si modele, pentru a se potrivi cerintelor utilizatorului.
Tăierea este o metodă de bază de prelucrare a placilor de plexiglas, care poate fi realizată cu ajutorul unor instrumente de tăiere, cum ar fi cuțitul, foarfeca sau fierăstrăul. În cazul tăierii cu cuțitul, trebuie să marcați linia de tăiere pe plexiglas și să tăiați încet, aplicând o presiune constantă. Tăierea cu fierăstrăul este mai eficientă pentru prelucrarea unor suprafețe mari.
Frezarea
Frezarea este o altă metodă populară de prelucrare a placilor de plexiglas, care implică utilizarea unui instrument de frezare pentru a îndepărta materialul și a crea forme și modele complexe. Această metodă este ideală pentru producerea de componente și piese cu forme variate și precise.
Găurirea
Găurirea este utilizată pentru a face găuri în plăcile de plexiglas, utilizând unelte precum burghiul sau forajul. În timp ce găurirea poate fi mai dificilă decât alte metode de prelucrare, poate fi necesară pentru crearea de găuri precise în plăci de dimensiuni mari.
Polizarea
Polizarea este o tehnică de finisare a plăcilor de plexiglas, care implică utilizarea de polizori și alte instrumente pentru a netezi și lucra suprafața materialului. Această metodă este ideală pentru producerea de produse de înaltă calitate, precum ecrane de protecție, reclame luminoase și alte componente.
Sudarea
Sudarea este o tehnică avansată de prelucrare a plăcilor de plexiglas, care implică topirea marginilor plăcilor și lipirea lor împreună. Această metodă este ideală pentru crearea de componente complexe, cum ar fi panourile de afișare și ferestrele.
Prelucrarea placilor de plexiglas poate fi realizată într-o varietate de moduri, utilizând tehnici și unelte diferite, pentru a crea produse și componente din acest material. Este important să alegeți metoda potrivită pentru nevoile dvs. specifice și să utilizați instrumentele de siguranță adecvate în timpul procesului de prelucrare.
